Misterele zodiilor

In spatele zodiacului se ascund povesti fara de inceput si sfarsit cu zei si oameni, legende, credinte religioase, umane, fapte si viziuni inedite despre geneza si originea anumitor lucruri, ba chiar a universului, iar peste toate acestea un mister de nestrapuns.
Denumirea de “zodiac” provine de la cuvantul de origine greceasca Zodiakos Kyrklos ce poate fi tradus prin “ciclul animalelor”. Grecii au “furat” conceptul de la vechii babilonieni care erau de parere ca Soarele trece prin 12 faze ale caror reprezentari pot fi schitate in gruparile de stele –constelatii si si-au insusit conceptul undeva in secolul VI. Grecii au venit insa cu propriile explicatii, destul de solide si plauzibile, despre felul in care anumite reprezentari ale credintelor lor au ajuns sus pe cer, sub forma unor stele si constelatii. Fiecare semn astrologic este asociat asadar unei anumite constelatii, iar perioada de timp asociata unei zodii corespunde intervalului in care Soarele intra in constelatia respectiva. 

       Berbecul magic
Berbecul este o constelatie aflata intre Pesti si Taur, una dintre cele mai mici si mai putin vizibile ale zodiacului ceresc, ale carei stele sunt astfel pozitionate incat sa prefigureze forma unui berbec. Babilonieni, egipteni, persieni si greci vorbesc de aceasta constelatie, insa conform mitologiei grecesti, Berbecul reprezinta Berbecul magic care i-a purtat deasupra marii pe Phrixus si Helle, copii regelui Athamas si a zeitei Nephele, pentru a-i salva de rautatea si mania mamei lor vitrege. In timpul calatoriei, Helle, fata, cade, supravietuind doar Phrixus. Ajungand in Colchida, pentru a-si arata recunostinta zeilor, Phrixus jupoaie Berbecul si ii intinde blana in pestera lui Ares (zeul razboiului), in lumina soarelui prefacandu-se in aur. Mai tarziu, lana de aur a Berbecului devine scopul calatoriei intreprinse de Iason si argonauti. Zeus, regele zeilor, a plasat berbecul (krios in greceste) pe cer  si i-a dedicat aceasta constelatie lui Iason. Berbecul este primul semn al zodiacului, marcand trecerea la primavara si inceputul unui nou ciclu de viata.






       Taurul - simbol al dragostei
Exista doua versiuni mitologice legate de originea semnului Taur. Conform celei dintai, Taurul il reprezenta pe Zeus, patronul zeilor olimpieni. Pentru a o putea seduce pe frumoasa printesa feniciana Europa si a-i castiga iubirea si afectiunea, Zeus s-a deghizat intr-un taur alb, splendid. Se spune ca Europa nu a putut rezista ispitei de a mangaia un animal de o asemenea frumusete si nici nu si-a infranat instinctul de a se urca pe spatele fabulosului animal. In consecinta, zeul a rapit fecioara ducand-o departe, tocmai pe meleagurile insulei Creta. In amintirea aventurii sale amoroase, Zeus a plasat imaginea taurului printre celelalte stele, ca simbol al dragostei, al frumusetii si al puritatii iubirii. In cea de-a doua versiune a legendei, Taurul este de fapt zeita Io transformata de Zeus intr-o frumoasa juninca alba pentru a o proteja de mania sotiei sale, Hera.






       Gemenii - simboluri ale prieteniei si legaturilor spirituale
Cuvantul Gemeni provine din traducerea latineasca a grecescului Didymoi. Castor si Polux erau frati vitregi, ambii fii ai Ledei, cei nascuti din ou, frati ai Elenei din Troia si a frumoasei Clitemnestra. In momentul in care a fost sedusa de Zeus, Leda urma deja sa dea nastere copilului sotului sau. Castor si Polux reprezentau in mitologia greceasca legaturile spirituale si de sange profunde care pot lega pe viata doi oameni, precum si un model al prieteniei si al dragostei fratesti. Cei doi s-au alaturat lui Iason in cautarea Lanii de Aur, devenind argonauti. Dar intr-o zi nefasta Castor a fost ucis intr-o batalie, iar Polux a fost atat de indurerat incat a dorit sa renunte la nemurirea sa, alaturandu-se fratelui sau in moarte. Pentru ca cei doi ii erau foarte dragi lui Zeus, acesta i-a adus pe amandoi pe cer spre a fi de-a pururea impreuna.
            




       Racul primaverii
Constelatia Racului se afla intre Gemeni si Leu, fiind una dintre cele mai putin vizibile constelatii de pe bolta cereasca intrucat nu este formata din stele mari, stralucitoare. Totusi, constelatia Racului poate fi distinsa uneori cu ochiul liber in noptile senine si mai ales in cele de primavara. Racul este primul simbol al zodiacului plasat pe cer de un nemuritor care nu este Zeus si in plus este de gen feminin. In lupta lui Hercule cu monstrul Hydra, Hera, sotia lui Zeus si stapana cerurilor, urandu-l pe acesta si dorindu-i moartea, a trimis un rac pentru a-i distrage atentia. Hercule l-a strivit insa cu piciorul, iar ca o recompensa pentru jertfa unuia dintre animalele sale indragite, Hera a plasat Racul printre celelalte stele si constelatii.

       Leul - monstrul mitologic
Semnul zodiacal al Leului isi are etimologia in grecesul “Leon”. Inca din antichitate, constelatia Leului este una dintre cele mai populare constelatii zodiacale, avand o mitologie si o istorie aparte in mai multe culturi ale lumii. Incasii si-o imaginau avand forma unei pume, vechii chinezii credeau despre ea ca reprezinta un cal, iar europenii o asociau imaginii unui Leu. Leul reprezinta monstrul mitologic pe care viteazul Hercule, fiu al lui Zeus si al pamantencei Alcmene, a trebuit sa il infrunte. Poate ca nu intamplator, uciderea Leului distrugator este prima din cele 12 munci teribile carora este supus Hercule. Se spune ca Leul nu putea fi omorat de nicio o arma existenta pe pamant si ca teroriza locuitorii orasului Nemeea (Grecia), insa eroul l-a sugrumat cu mainile goale. Impresionat de fapta eroului, drept amintire, Zeus a hotarat sa imortalizeze aceasta fapta, urcand leul pe harta cerurilor. Spiritul Leului a fost plasat in ceruri, de unde, pentru ca nu mai putea imprastia moartea in jurul sau, a devenit teribil de frumos. 






       Fecioara - pamantulului

 Latinescul “Fecioara-Virginis” isi are originea in grecescul Partheno. Ceea ce este cu adevarat interesant in privinta acestui semn astrologic este faptul ca este unul din putinele semne ale zodiacului care nu este reprezentat printr-un anumit animal, ci infatisat prin imaginea unei persoane de gen feminin.

Semnul zodiacal al Fecioarei este asociat cu legenda Demetriei (zeita recoltei la greci) si a fiicei sale Persefona in aceasta legenda, vechii greci gasind totodata o explicatie plauzibila pentru trecerea de la un anotimp la altul. In viziunea vechilor egipteni, constelatia Fecioarei o reprezenta pe zeita Isis, babilonienii credeau ca este zeita Ishtar, iar romanii o asociau zeitei Astraea, zeita justitiei. In aproape toate credintele, aceasta constelatie era asociata agriculturii si pamantului. Din cauza ca aceasta constelatie putea fi vizibila mai ales in lunile de primavara si de vara (cand Demetria paraseste taramul infernului), aparitia sa era considerata de fermieri momentul potrivit pentru insamantarea pamantului si cultivarea plantelor. De cele mai multe ori, Fecioara este infatisata tinand cu mainile de toartele unui vas cu grau sau tinand balanta constelatiei invecinate.

       Balanta - simbol al judecatii finale

Balanta a fost ultimul semn zodiacal creat si singurul care nu simbolizeaza o fiinta.

Se pare insa ca miturile originale despre acest semn zodiacal dateaza inca de pe timpul vechilor greci. Cu ajutorul balantei, stapanul celor morti Anubis obisnuia sa cantareasca sufletele celor morti pentru a le determina valoarea plecand de la faptele pe care le-au comis pe pamant, iar spiritele merituoase le trimitea in regatul lui Osiris, un echivalent al raiului modern. Anubis era asadar o zeitate al carui instrumentul era balanta - simbol al judecatii finale. Constelatia Balantei mai este asociata totodata si cu zeita Themis, zeita de origine greaca, reprezentanta a justitiei, insotita adesea de o ancora sau balanta – simbol al dreptatii si al spiritului justitiar.

       Scorpion

Constelatia Scorpionului este una dintre cele mai vechi constelatii de pe bolta, stelele care o formeaza prefigurand forma unui scorpion.  Se credea ca Scorpionul este un alt monstru aflat la dispozitia vreunei zeitati manioase, de data aceasta la dispozitia zeitei Gaia, zeita pamantului, cu scopul de a-l ataca si ucide pe Orion. In cele din urma, Scorpionul il ucide pe arcasul Orion, iar Artemis, zeita vanatorii si a razbunarii, multumita ca dorinta de razbunare i-a fost satisfacuta, plaseaza animalul care a ajutat-o pe bolta cereasca, alaturi de celelalte stele.

       Sagetator

Zodia Sagetator sta sub semnul unui centaur purtand chiar aceasta denumire – Constelatia Centaurului. Se presupune ca Grecescul Toxotes (=arcas) desemna un centaur (fiinta pe jumatate om, pe jumatate cal) agresiv si pus pe harta si rafuiala, in timp ce Centaurul se presupunea a fi centaurul Chiron, un centaur cunoscut pentru intelepciunea si marinimia sa. Cu greu se poate distinge forma unui centaur in constelatia Sagetator, insa principalele stele care o formeaza schiteaza forma unui ceainic. Accidental, Chiron este atins de o sageata inmuiata in veninul hidrei din Lerna, insa din cauza faptului ca era nemuritor, in ciuda durerilor crunte, de nesuportat, nu putea sa moara. Lui Zeus i s-a facut mila de el si i-a permis sa renunte la statutul sau divin in favoarea lui Prometeu, creatorul oamenilor. In onoarea faptei sale nobile, Zeus l-a plasat pe Chiron alaturi de celelalte stele. Constelatia Sagetatorului este localizata in Calea Lactee.

       Capricorn

Chiar daca este o constelatie destul de mare, stelele care o formeaza sunt putin vizibile si nu pot fi observate decat in noptile in care cerul este intunecat complet. Explicatia mitologica a semnului zodiacal al Capricornului dateaza de dinainte de greci, de pe vremea babilonienilor. Babilonienii credeau ca semnul astrologic al Capricornului reprezenta imaginea unei zeitati puternice pe nume Ea ce avea trup de peste si cap si trunchi de tap. Se credea ca acesta fiinta traia in apele oceanului, ziua iesind la suprafata pentru a veghea uscatul si noaptea intorcandu-se in ape. Pe pe alta parte, conform mitologiei grecesti, constelatia Capricornului este o reprezentare a zeului Pan, zeu protector al turmelor si al pastorilor, pe jumatate om, pe jumatate animal ce canta divin dintr-un instrument numit syrinx (corespondent al naiului de astazi) si fugarea frumoasele nimfe prin paduri. Conform altor variante mitologice, Capricornul este de fapt Amalthea, capra care l-a hranit in secret cu lapte pe Zeus atunci cand era copil si se afla pe insula Creta. In semn de recunostinta, Zeus a transformat animalul intr-o constelatie.

      

       Varsator
Apa aduce viata si o sustine, insa apa o poate distruge intr-o clipita. Prin urmare, forta care determina apa sa cada din ceruri sub forma ploilor era venerata de popoarele antice. In mai multe culturi ale lumii, inclusiv cea babiloniana, cea egipteana sau cea greaca, exista un zeu cunoscut sub numele de “Purtatorul de apa” sau “Cel care varsa apa”. Era deopotriva indragit si temut. Varsatorul este semnul zodiacal asociat constelatiei Varsatorului, constelatie cunoscuta inca de pe vremea babilonienilor si asezata intr-o parte a cerului cunoscuta sub numele de “Apa”.Vechii greci credeau ca Varsatorul il reprezinta de fapt pe tanarul pastor Ganimede rapit de Zeus si adus in Olimp. In Olimp, Ganimede ocupa un loc privilegiat intrucat rolul sau era acela de a le umple paharele zeilor cu nectar, bautura divina ce le asigura zeitatilor eterna tinerete si vigoare. Pentru ca a ramas atasat intotdeauna de cel care ingrijea de nemurirea sa, Zeus i-a asigurat un loc special pe bolta cereasca. Constelatia este plasata pe cer alaturi de alte constelatii asociate cu semnul vital al apei: constelatia Delfinul, Cetus (un monstru de apa) si Pesti. Conform unui alt mit, Varsatorul este de fapt Decalion, supravietuitor impreuna cu sotia sa al unei mari inundatii preistorice. Se spune ca inundatia a fost provocata de Zeus pentru a spala pamantul de rautati si de fiintele rele si ca cei doi erau ultimii oameni buni de pe pamant, singurii care meritau crutati. Deucalion este cunoscut ca “Cel care poarta apa” nu doar pentru ca a supravietuit potopului, ci si pentru ca a adus viata unei noi generatii de oameni, mai bune si mai pure. Decalion a fost plasat pe bolta drept recompensa pentru faptul ca, prin salvarea sa, a salvat si “umanizat” rasa umana.






       Pesti - frumusetii si ai dragostei

Constelatia Pesti este alcatuita din stele putin stralucitoare dispuse insa sub forma unor cercuri sau inele mici legate intre ele printr-un fir, insa se observa cu dificultate pe bolta cereasca. In mitologia greco-romana, monstrul Tifon ii urmarea pe Afrodita (zeita frumusetii) si pe fiul sau Eros (zeul iubirii). Pentru a scapa de el si pentru a fi in siguranta, cele doua fiinte nemuritoare au luat forma unor pesti, legandu-si cozile pentru a se asigura ca nu se vor pierde unul de celalalt in timpul fugii. Nemuritorii trebuiau insa sa scape nevatamati. Astfel doi pesti au fost atarnati pe arcada cu stele pentru a imortaliza momentul in care Frumusetea si Dragostea si-au gasit salvarea. 

În popor exista numeroase legende despre Sfantul Ioan Botezatorul. O legenda il infatiseaza pe Sfantul Ioan ca un betiv care se refugiaza intr-o padure pentru reculegere si rascumpararea pacatelor; de aici pleca, uneori cu crucea in mana, sa colinde lumea. Asa s-a intalnit cu Domnul Iisus,pe care asa cum spune legenda l-a refuzat in nenumarate randuri sa il boteze.
O alta legenda, ne spune ca Dumnezeu il îndragea nespus pe Sfantul Ioan datorita modului extrem de simplu în care-si facea rugaciunea, tocmai de aceea l-a ales sa-i boteze fiul, Sfantul Ioan devenind astfel nanasul Domnului Hristos. 
O a treia legenda, devenita în timp colinda, cunoscuta în tot spatiul romanesc, ne arata ca un sfant blestemat de mama sa s-a transformat în animal salbatic; ca atare, Sfantul Ioan ar fi fost vreme de noua ani şi noua zile cerb; redevenind om, a ridicat o manastire si mai apoi l-a botezat pe Domnul Iisus.
In legatura cu aceasta sarbatoare, o legenda aminteste ca Santion ar fi fost un tanar sarac de o rara frumusete; într-o zi, o femeie bogata l-a invitat peste noapte la ea; sfantul, nevrand sa intre in pacat, s-a rugat staruitor la Dumnezeu sa-i i-a frumusetea cea ademenitoare; se spune ca Dumnezeu i-a ascultat ruga si l-a invatat sa-si taie capul. Facand Santion acest lucru s-a pomenit cu un cap de oaie in locul capului sau, scapand astfel de pacat.
O alta legenda, auzita mai des prin Bucovina, inspirata din episodul evanghelic al omorarii Sfantului Ioan, arata cum insusi imparatul Irod, atunci cand era adus capul sfantului pe un blid, si-ar fi blestemat fiica: „De amu, draga mea, tot sa joci!” Potrivit acestei legende, de atunci fata imparatului joaca mereu, ea intruchipand, conform mentalitatii arhaice, frigurile sau malaria, un bolnav de friguri tremurand mereu, asemenea unui om care joaca. 

Boboteaza

O mica legenda

In perioada de inceput a crestinismului, Nasterea si Botezul Domnului se celebrau in aceeasi zi. In obiceiurile romanesti de Craciun, mai cu seama in unele colinde, se pastreaza amintirea acestei perioade. De Boboteaza, dupa slujba de la biserica, preotul iese impreuna cu oamenii. In 6 Ianuarie este Epifanie (in limba greaca Epiphaneia a aparitie, manifestare); aceasta este o serbare antica in memoria venirii pe pamant a unui zeu, serbare preluata ulterior de crestini; Biserica a fixat aceasta sarbatoare pe data de 6 ianuarie, spre a inlatura vechea serbare a Zeului Aion. In aceasta zi se serbeaza aparitia Fiului Domnului pe pamant si venirea celor trei magi de la Rasarit.

Potrivit legendei, magii se ghidau dupa aparitia pe cer a unei stele (orietur stella a o stea va apare), cu o luminozitate neobisnuita, pornind de undeva din Orient indreptindu-se spre Nazaret, in Palestina. In acest mod, ei doreau sa onoareasca venirea pe lume a lui Mesia. Se spune insa ca acestia nu au fost nici crai (regi) si nici magi (scamatori), ci intelepti batrani (inteleptilor si savantilor li se acorda odinioara in Orient si titlul de Regi ai stiintei). Numele celor Trei Crai de la Rasarit, neamintite in evanghelii, s-au raspindit in sec.2-3 (Caspar, Melchior si Balthasar), ca fiind urmasii lui Noe: Caspar din Ham, Melchior din Sem, Balthasar din Japhet. Legende relateaza despre botezul celor Trei Crai de la Rasarit de catre apostolul Toma.

 Tot legendele povestesc despre cei trei ca au devenit episcopi. In plus, se vorbeste despre serbarea Craciunului in anul 54, despre decesul celor trei magi si despre redescoperirea osemintelor si stramutarea lor de catre imparateasa Elena (mama imparatului Constantin cel Mare) la Constantinopol in biserica Hagia Sofia. La rugamintea episcopului Eustorgio (343-355), ramasitele celor trei crai au fost transportate la Milano. In 23 iulie 1164, moastele au fost duse de imparatul Barbarossa (Friedrich I, 1125-1190) la Koln (Germania).

 Pana la urma, au fost date bisericii San Eustorgio din Milano in anul 1904. In unele tari vestice (romano-catolicii) , in ajunul zilei de 6 ianuarie, preotii inscriu cu creta pe usile de la intrarea caselor initialele C+M+B (Caspar, Melchior, Balthasar), anul si semnul crucii (spre a proteja locuitorii de cele rele). C+M+B sunt interpretate de catre altii drept initialele de la Christus Masionem Benedicat (Cristos binecuvinteaza aceasta casa). In sase decembrie, Isus a facut prima lui vizita la templul din Ierusalim, la varsta de 12 ani. La 30 de ani, in ziua de 6 decembrie, Isus a fost botezat de Ioan Botezatorul in apa Iordanului (se sarbatoreste Boboteaza). Intr-o zi de 6 ianuarie, Isus savirseste prima minune: transformarea apei in vin la nunta din Canaa. 

     

In suita celor 12 sarbatori importante crestine se numara si Boboteaza (Botezul Domnului), tinuta in fiecare an, in ziua a sasea a lunii ianuarie. Sarbatoarea este menita sa reaminteasca cele petrecute la apa Iordanului, la implinirea varstei de aproximativ 30 de ani. Intrucat in aceasta zi Iisus s-a prezentat pentru prima data in lume, sarbatoarea se mai numeste si Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvantului Intrupat.

sfintirea apei

Evenimentul Botezului este descris de catre toti evanghelistii. Matei ne relateaza ca Iisus a venit din Galileea la raul Iordan unde boteza Ioan Botezatorul, cerand sa fie si el botezat. Ioan i-a zis: "Eu am trebuinta sa fiu botezat de tine si tu vii la mine" (Matei 3, 14), iar la raspunsul lui Iisus ca asa se cuvine, a fost botezat in cele din urma de catre Ioan. Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se boteaza in Iordan de catre Ioan, Spiritul Sfant se coboara asupra lui Iisus in chip de porumbel, iar Tatal din cer Il declara ca fiind Fiul sau.

Boboteaza (6 Ianuarie) si cu Sf. Ioan (7 Ianuarie) aproape ca formeaza una si aceeasi sarbatoare. In ajun, preotul sfinteste casele cu apa care a fost sfintita in dimineata aceea dupa Liturghie. Oamenii tin post negru pana ce vine preotul si beau din aceasta apa sfintita. Preotul este precedat de copii imbracati in camasi albe, sunand din clopotei si deschizand calea preotului, strigand Kira Leisa, adica pronuntarea romaneasca a grecescului Kyrie Eleison (Doamne miluieste). Pe langa Troparul Bobotezei, copii canta colinde speciale care descriu minunea care a avut loc la Iordan (Botezul lui Iisus). In ziua aceasta, in afara de preot, nimeni nu se duce colindand din casa in casa.

In ziua de Boboteaza, dupa liturghie, preotul impreuna cu enoriasii fac o procesiune spre un lac, rau sau vreun izvor, pentru slujba Sfintirii Apelor.  

Iordanitul femeilor: in satele din nordul tarii, pe vremuri, femeile se adunau in grupuri mari acasa la cineva si duceau alimente si bautura. Dupa ce serveau masa, ele cantau si jucau toata noaptea. Dimineata ieseau pe strada si luau pe sus barbatii care apareau intamplator pe drum, ii luau cu forta la rau amenintandu-i cu aruncatul in apa. Tot acum, in unele regiuni, avea loc integrarea tinerelor neveste in comunitatea femeilor casatorite prin udarea cu apa din fantana sau dintr-un rau. In noaptea de Boboteaza, tinerele fete isi viseaza ursitul. Ele isi leaga pe inelar un fir rosu de matase si o bucatica de busuioc; busuioc se pune si sub perna. Fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an.
De asemenea, mai exista o traditie si anume traditionalul botez al cailor, adica o ceremonie in cadrul careia se sfintesc caii. Legenda spune ca cei care isi boteaza caii vor avea parte de un an bun si de o recolta manoasa, iar animalul va fi ferit de boli. Toti locuitorii care asista la slujba vor lua apa sfintita pentru a-si stropii si celelalte animale din gospodarie.Originea acestei traditii este in parte de sorginte tatareasca. Asezarea, atestata documentar de peste patru sute de ani, a fost locuita vremelnic de o comunitate de tatari, care pastrasera o traditie a triburilor mongole, care isi sarbatoreau caii prin curse organizate in prima zi a anului. 

Eclipsa de soare in superstitii, mituri si legende

Eclipsele de soare, evenimente astronomice explicate stiintific de multa vreme, continua sa fie intampinate cu subiectivitate pe diferite meridiane ale pamantului, conform unor traditii si obiceiuri consacrate. Indiferent cat de educati ar fi oamenii, astfel de schimbari spectaculoase ale naturii ii determina pe multi din ei sa arunce deoparte explicatiile logice si sa se agate de mituri si superstitii care au traversat secole sau milenii.
Tipetele si strigatele rasunatoare erau mijloace prin care oamenii din Roma Antica incercau sa alunge demonii care isi aruncau umbra asupra discului solar.
In multe regiuni ale lumii, se credea ca eclipsele apar atunci cand soarele este atacat de puteri  malefice, fiinte mitologice: o broasca uriasa in Vietnam, un jaguar in America latina, un dragon in Asia, un varcolac in Romania. 

In mitologia stravechii Chine, eclipsa era provocata de un dragon sau de un caine mitic care infuleca o bucata din discul solar, fiind vazuta ca o prevestire rea, anuntand o catastrofa naturala sau moartea unui imparat. De altfel, cuvantul chinezesc pentru eclipsa, “chih”, este echivalent cu verbul “a manca”. Pentru a salva soarele si a alunga dragonul, chinezii slobozeau pe cer focuri de artificii si faceau o harmalaie cat mai mare, agitand clopotei sau batand in gonguri, oale si tobe. Pana in secolul XIX, fiecare eclipsa solara prilejuia traditia de a se trage spre cer cu tunurile de pe navele marinei militare chinezesti .In mod asemanator, in Etiopia, se face cat mai mult zgomot si se practica diverse ritualuri in scopul reintoarcerii soarelui pe cer, eveniment sarbatorit apoi prin sacrificii de animale.
In Egiptul Antic, eclipsa solara era considerata drept un efect al luptei dintre zeul sarpe Apophis si zeul soarelui Ra, in care cel dintai ajungea sa triumfe. Pentru a readuce soarele pe cer, faraonul (descendent direct al soarelui) mergea in jurul templului lui Osiris pana cand eclipsa inceta.
In India, oamenii cred ca aerul devine vatamator atunci cand soarele este acoperit de luna. Pentru a nu fi otraviti de atmosfera din jur, ei tin un post de 12 ore , timp in care nu mananca , nu se implica in activitati periculoase si se dedica rugaciunii. Acelasi lucru se practica si in vremea eclipselor de luna, dar perioada de post dureaza numai 9 ore.
Pentru a se purifica de efectele necurate ale eclipsei de soare, hindusii se imbaiaza in Gange si alte rauri pe care ei le considera sfinte.
In Japonia, fantanile erau acoperite pentru a le feri de otrava ce putea sa cada din cerul intunecat. In perioada unei eclipse de soare, japonezii agatau o amuleta cu o piatra pretioasa stralucitoare intr-un arbore Clauria , compensand astfel lipsa luminii solare. In alte regiuni, in acelasi scop, se aprindeau focuri.
Oamenii din Mesopotamia aprindeau faclii in timpul eclipselor solare, incercand astfel sa readuca focul soarelui.
Bastinasii din insula Jawa raman inchisi in case si nu indraznesc sa se aventureze afara.
Chiar si in Grecia Antica, oamenii teseau credinte si superstitii despre eclipsele solare. In Odiseea  , Homer descrie un astfel de eveniment astronomic cu urmatoarele cuvinte: ”Soarele a disparut din ceruri si un intuneric malefic a acoperit totul vreme de o ora in preajma miezului zilei.”
In timpul eclipselor de soare , femeile insarcinate din Mexic si alte zone ale Americii Latine obisnuiesc sa poarte chiloti de un rosu stralucitor, la care se ataseaza un ac de siguranta. Este vorba despre o traditie originara din vremea incasa si mayasa, cand se credea ca o eclipsa de soare poate provoca probleme la nastere, astfel incat femeile gravide indrazneau sa iasa afara numai daca aveau legat in jurul mijlocului un brau rosu in care era prins un varf de sageata. In alte regiuni, femeile gravide nu au voie sa coase si sa taie legume si zarzavaturi, pentru a nu da nastere la copii cu malformatii.
Musulmanii apeleaza la Alah in timpul eclipselor de soare si de luna, intrucat acestea sunt semne ale zilei de apoi, asa cum se spune in Coran (75:6-9): “ El intreaba: ”Cand va veni ziua judecatii ? Aceasta zi va sosi cand vederea va fi incetosata si luna va intra in eclipsa, iar soarele si luna se vor uni prin contopire, suprapunere sau lipsindu-ne de lumina lor “.
In foclorul romanesc, eclipsele sau “intunecimile” de soare au loc din cauza pacatelor oamenilor, a varcolacilor sau intrucat Luna intuneca Soarele pentru ca Dumnezeu sa nu o vada ca trece pe langa discul solar. Evenimente astrale temute, eclipsele sunt interpretate drept semne rele, prevestitoare de necazuri, molime sau secete.
In unele traditii, eclipsele nu anunta neaparat evenimente malefice sau catastrofale. In Tahiti, de exemplu, aceste fenomene atronomice sunt interpretate drept perioade in care soarele (Padi) face dragoste cu luna (Amarok). Chiar si in zilele noastre, eschimosii, aleutii si tlingitii din zona Arctica cred ca eclipsele sunt semne ale providentei divine: soarele si luna isi parasesc locurile de pe cer pentru a vedea daca toate sunt bune pe pamant.

eclipsa partiala 2011

	thebestlinks.com close
	get notified when page is updated